Dansul grecesc de-a lungul timpului
Dansul a jucat un rol important in viata grecilor de-a lunul istoriei. In Grecia Antica dansului i se acorda o atentie deosebita. In scrierile sale, Platon si-a exprimat credinta in virtutile dansului, sustinand ca un barbat care nu stie sa danseze este needucat si fara maniere. In perioada Bizantina, in ciuda directiei impusa de biserica, oamenii dansau la sarbatorile personale sau la cele publice. In perioada ocupatiei turcesti, grecii au constinuat sa danseze si nu numai. Ei au creat noi dansuri dedicate eroilor revolutionari si dorintei de libertate, cum este dansul numit Zaloggos.
Astazi, Grecia este probabil una din foarte putinele tari din Europa si chiar din lume unde dasurile traditionale sunt inca pastrate vii, interactionand cu viata de zi cu zi. In alte tari,s-au pastrat numai elementele folclorice carora li s-au adaugat elemente de balet si au fost transformate astfel pentru spectacole de teatru. In alte tari, in particular in tarile vestice, dasul folcloric a fost pastrat doar ca piesa de muzeu.
In Grecia de astazi, dansurile traditionale sunt transmise din generatie in generatie deoarece oamenii inca se bucura de ele si sunt prezente la toate sarbatorile, fac parte din viata de zi cu zi. Sunt dansuri considerate panelenice, cum sunt Kalamatianos si Tsamikos si sunt conoscute de toate comunitatile grecesti, depasind granitele tarii. In mod particular, fiecare regiune are dansuri specifice care sunt prezentate la sarbatorile locale. Cateva dintre acestea care nu sunt asa de raspandite sunt pe cale de a fi uitate, dar se depun eforturi de catre organizatii locale in incurajarea transmiterii acestora generatiilor mai tinere.
Sunt multe similitudini intre dansurile grecesti din timpuri diferite: modul de prindere al mainilor, tinuta corpului, formatia urmata de dansatori, batista si celelalte obiecte pe care le poarta in timpul dansului. Dansul este o exprimare a vietii, si ca o expresie a vietii are o mai mare probabilitate si usurinta de a fi transmis din generatie in generatie. Unii cercetatori considera ca aceste elemente considerate specifice zonei grecesti se regasesc si la alte popoare din balcani si alte tari mediteraneene.
Urmatoarul exemplu arata continuitatea formatiilor de dans si a ritmului din perioadele antice si pana in zilele noastre.
Primul exemplu se refera la povestea lui Tezeu care l-a ucis pe minotaur in labirintul din Knossos. In drumul sau de intoarcere spre Atena, Tezeu s-a oprit la Delos unde a oferit sacrificiu zeilor pentru ca l-au salvat. In timpul ritualului de sacrificiu, el a dansat un dans cu miscari circulare care reprezentau drumul prin labirint si locul foarte stramt in care a avut loc lupta cu Minotaurul. Acesta este dansul labirintului sau Gheranos dupa cum este intalnit in scrierile antice. Istoricii au asezat acest mit in timpul puternicei civilizatii minoice, care a avut loc acum 3000 ani. Unii cercetatori considera ca dansul Tsakonikos, care se danseaza acum in Peloponez, este o continuare a anticului Gheranos. Alti cercetatori pretind ca miscarile de unduire sunt comune multor popoare. Oricum in majoritatea regiunilor, formatia de dans este asemanatoare sarpelui. In lumea greaca, aceste dansuri sunt asociate cu Tezeu si cu labirintul.
De fapt, Dora Stratou, o pioniera in studiul dansurilor folclorice grecesti, a descoperit un dans similar in Creta care se numeste "dansul lui Tezeu" la inceputul secolului nostru. Astazi el se numeste Siganos (Incet) si este un dans de nunta, mirele este cel care conduce pentru a reusi sa strabata labirintul vietii. Dora Stratou mentioneaza dansuri cu miscari asemanatoare in Paros care poarta numele vechi de Ageranos, nume similar cu Gheranos din perioada antica.
Ballos: Italienii, ocupand insulele grecesti l-au numit Ballos dupa un dans similar italian, dar numele originar vine din limba greaca, de la verbul "balizo" = a dansa singur, in greaca veche, fata de "horevo" = a dansa in grup. Pasii sunt asemanatori cu cei de syrto, cu exceptia faptului ca se danseaza pe perechi mai mult decat in cerc. Adesea syrtoul in insule se danseaza la inceput, apoi se rup perechile din cerc si danseaza ballos fara a se opri. In afara de pasii de baza, cuplurile pot improviza. Ballos poate fi dansat fie in 2/4 fie 8/8. Exista doua stiluri de baza. Sousta cretana este o varianta a acestui dans. Dansul este cunoscut in toate insulele grecesti incluzand si Ciprul si inainte de catastrofa din 1922 a fost cunoscut si in Constantinopole si in vestul Asiei Mici.
Kalamatiano: Este una din variantele de syrto. Syrto inseamna dans tarat si este un dans din antichitate: mai multe surse antice descriu syrtoul, iar o inscriptie gasita la Delphi datand din secolul I d.H. foloseste aceasta denumire. Kalamatiano a fost syrtoul popular in partea de sud si, datorita faptului ca partea sudica a fost eliberata prima, a devenit dans national si s-a raspandit pe intreg teritoriul tarii. Numele nu vine de la orasul Kalamata, dar este numit probabil dupa un cantec despre Kalamata, sau dupa batistele Kalamata, deoarece orasul a fost cunoscut pentru matasea sa in timpul Imperiului Bizantin, si cantecul aminteste de un indragostit care da o batista din matase Kalamata, care reprezenta un gest de mare afectiune. Syrtoul poate fi dansat pe un ritm 7/8 sau 2/4; muzicienii au inceput sa numeasca toate cantecele 7/8 "Kalamatiano" dupa acest cantec pentru a le deosebi de cele 2/4 care sunt numite simplu "Syrto".
Unii afirma ca ritmul 7/8 ar trebui dansat mai vioi, in timp ce acela de 2/4 trebuie sa fie strict "syrto", in linie. Traditional, doar prima pereche improvizeaza, dar astazi toti dansatorii pot improviza.
Tsamikos: Acest dans este numit probabil dupa Tsames din Epir, dar unii afirma ca este numit dupa imbracamintea luptatorilor din munti in timpul Razboiului de Independenta numiti "kleftes". Kleftes au raspandit dansul astfel ca in zilele noastre el este panelenic, dar cel mai popular este in partea sudica. Traditional este un dans de baieti si este cea mai buna oportunitate a unui dansator de a-si arata talentele acrobatice. In marile orase ale Greciei femeile danseaza si ele acest dans, mai putin partea acrobatica. Ritmul este de 3/4, 3/8, sau 6/8. Cea mai cunoscuta varianta la sate si in America consta in 12 pasi lenti, dar cele mai multe scoli grecesti predau varianta cu 16 pasi care este acum cea mai cunoscuta in marile orase, dar sunt regiuni in care se danseaza variante cu 8, 10, 14 pasi. Exista variante de tsamikos lente si rapide. Dansatorii se pot tine de mana, dar cel mai bine este sa aiba mana la nivelul umerilor.
Zeibekiko: Este un dans solo faimos in toata lumea greaca. Numele vine de la zeibek, un popor care nu era nici grec nici turc si care traia pe dealurile de langa orasele Smyrna si Prousa in Asia Mica. Atat grecii cat si turcii au invatat dansul de la poporul zeibek si si-au dezvoltat propriul stil national. In 1922 turcii au ars Smyrna pana la temelie; grecii s-au refugiat din Smyrna si au plecat spre Atena, unde au dezvoltat stilul muzical rembetika care a schimbat dansul, dandu-i o particularitate, incet , sincopat, care este astazi faimos. Astazi, vechiul stil de dans folk este intalnit numai in Cipru, care au propriul stil de dans. Pasii sunt aproape in totalitate improvizati, oferand oportunitatea expresiei proprii a individului.
Kerkiraikos: Este originar din insula Corfu, care este cunoscuta in Grecia sub numele de Kerkira. Este un dans de fete cu unul sau doi baieti. Fetele danseaza pasii de baza, adesea in cerc sau pe perechi. Baietii improvizeaza pasii, initial conducand perechile si apoi plimbandu-se printre ele si flirtand cu fetele.
Hasapiko: (dansul macelarilor): Acesta a fost dansul macelarilor din Constantinopol in timpul perioadei Bizantine, cand era cunoscut sub numele de Makellarikos, de la cuvantul pur pentru macelar. Dansul a ramas popular in Constantinopol, vestul Asiei Mici si in unele insule timp de secole pana la catastrofa din 1922, dupa care a fost absorbit de muzica rembetika si a devenit panelenic. In timpurile moderne, dansul a devenit popular printre navigatori de aceea este uneori numit "Naftiko" in porturi. Datorita filmului "Zorba Grecul" a devenit cel mai cunoscut dans grecesc in lume. Prezinta foarte multe variatii. Nu sunt doua grupuri de dansatori care sa execute aceleasi figuri. Dansul se danseaza cu mainile pe umeri, dansatorii improvizand ordinea figurilor si putand comunica intre ei prin strangerea umerilor. Dansul are doua parti: una lenta si una rapida.
Uneori cele doua se danseaza separat, alteori impreuna. O varianta simplificata a partii lente a dansului, Syrtaki s-a dansat pentru prima data in Franta in 1950 si s-a raspandit inapoi in Grecia. In afara de faptul ca are pasi mai simpli, stilul este mult mai degajat in comparatie cu concentrarea in cazul dansului Hasapiko-lent. Oricum, variantele se interpatrund unele cu altele si numele Syrtaki si Hasapiko sunt folosite ca sinonime in America. Americanii numesc Hasapiko lent "Zorba" dupa filmul care l-a facut celebru. Pasii pentru partea rapida din Hasapiko poate fi regasita in multe dansuri grecesti, probabil datorita influentei culturale din Constantinopol.
Leriko: este un dans din insula Leros. Original, dupa Leriko, muzica a devenit din ce in ce mai rapida, si astfel a aparut Sousta Dodekaneza. Astazi, sunt dansuri separate. La acest dans, mainile sunt tinute in cruce, fiecare dansator avand mainile fie sub fie deasupra mainilor dansatorilor de langa ei.
Sousta Dodekaneza: reprezinta o familie de dansuri din Insulele Dodecaneze (fara a avea legatura cu sousta din Creta sau din Makedonia). Numele inseamna primavara (izvor), descriind ritmul antrenant al acestui dans. Ritmul este par (unu-doi, unu-doi). Fiecare insula are propria versiune si propriile melodii, dar cele din Rodos si Karpathos sunt cele mai cunoscute. Satele de greci ramase in sudul Italiei au o versiune proprie a acestui dans, poate si datorita faptului ca Insulele Dodecanise au fost sub controlul Italiei inainte de 1947.
Ikariotikos, care uneori mai este numit simplu Kariotikos, vine din Insula Ikaria. Dansul se poate dansa pe mai multe melodii, toate avand un ritm de 2 patrimi. Original, dansul se dansa cu mainile tinute in cruce.; astazi cea mai intalnita varianta este cea cu mana pe umeri, sau se mai poate dansa simplu, "mana in mana". Aproape toti fac la un moment dat pasii diferiti 4, 5 si 6 (pasii imediat urmatori pasului adanc pe piciorul stang in fata celui drept pe bataia lunga, care este pasul 7). Sunt diferite variante ale acestui dans cu influente in functie de zona in care se danseaza care privite de la distanta par a fi dansuri diferite, dar daca privim cu mai multe atentie pasii, si nu ne pierdem in ritmul rapid ce ne cuprinde spre sfarsit, ne dam seama ca este vorba despre acelasi dans. La inceput pasii sunt lenti, pare ca dansatorii se pregatesc pentru ceea ce va urma.
Trecerea spre partea rapida se face destul de brusc, dansatorii trebuie sa fie foarte atenti cand fac acest schimb, deoarece cea mai mica greseala poate strica intreg dansul.
