Prezenta elenilor pe teritoriul tinutului dintre Dunare si Mare a fost inca din antichitate semnalata atit de izvoarele istorice cit si de scrierile si jurnalele calatorilor ce au trecut prin Dobrogea in epoci diferite.

In 657-656 i.d.Hr, potrivit cronicii lui Eusebios, colonistii din Milet au intemeiat pe malul lacului Sinoe cetatea greaca Istros, numita de romani Histria.

In a doua jumatate a secolului 6 i.d. Hr, Potrivit izvorului Pseudo-Skymnos colonistii milesieni intemeiaza Tomisul- Constanta de azi.

In sudul Dobrogei s-au asezat grecii veniti din Heracleea Pontica intemeind orasul Callatis-Mangalia de azi.

In 1926, arheologii romani au descoperit inca o cetate greceaca pe tarmul fostului golf Razelm, langa Jurilovca, numita Orgame, atestata inca din secolul 7 i.d.Hr in scrierile lui Hecataios din Milet.

Inca din antichitate, cetatile pontice, ca porturi active si prospere, au fost populate de toate etniile Pontului cit si de etnii ale intregului bazin mediteranean, insa greci si geti erau cei mai numerosi.

Poetul Ovidiu este cel dintai care aminteste de cele doua neamuri in poemele sale: "Vrei tu sa afli, poate, si cine-s tomitanii/ si ce fel de naravuri se vad in jurul meu/Cu getii in amestec sunt grecii de pe aice, /Dar getii cei salbatici ii coplesesc pe greci."

Organizate si guvernate dupa legile cetatilor- mama, coloniile grecesti au evoluat de la regimuri oligarhice la regimuri democratice.Documentele de la Histria si Tomis ne dau informatii despre o organizare similara cu cea a Miletului.Stim din "Politica " lui Aristotel ca, la un moment dat, regimul oligarhic de la Histria a fost inlocuit.Coloniile au pastrat cultura, traditiile si credintele cetatilor mama. La Histria si Tomis cultul fundamental era consacrat lui Apollon Tamaduitorul.

Gimnaziul protejat de Hermes si Herakles, banchetele publice, teatrul de la Histria, unde fusese inaugurat si un templu, bazilicile de la Tomis si Callatis, bazoreliefurile si statuile lucrate cu finete in piatra, marmura sau bronz, epitafurile funerare, dovedesc bogatia vietii spirituale si elenismul veritabil din aceste colonii.

Callatisul a dat civilizatiei Antichitatii cativa renumiti oameni de litere, cum ar fi: Istros din Callatis (sec 3 i.d.Hr) autorul unei lucrari despre tragedie, Satiros Peripateticul (sec 3 i.d.Hr) biograful lui Euripide, Demetrios din Callatis (sec 3-2 i.d.Hr) istoric si geograf, autorul unei opere formate din 20 de carti despre Europa si Asia, Lembos Herakleides (sec 2 i.d.Hr) istoric si filosof, biograful lui Arhimede, inalt functionar pe langa regele Ptolemeu VI al Egiptului, precum si retorul Thales.

Mai tarziu, Scitia Mica si metropola ei, Tomis, vor da lumii crestine filozofi si carturari precum Ioan Casian, Ioan Maxentiu, Epitropul Teotim I, Dionisie Exiguul (autorul cronologiei erei de la nasterea lui Hristos), ca sa nu mentionam decati citiva.

Dupa retragerea aureliana, importanta strategica a Dobrogei creste. In timpul Imparatului Dioclitian (284-305), ea va fi despartita de Moesia Inferior in regiune de sine statatoare sub numele de Scythia Minor cu capitala la Tomis.In noua provincie, unde la inceputul mileniului predicase Apostolul Andrei, incep persecutiile anticrestine ale lui Dioclitian adept al traditionalismului politeist.Un numar mare de martiri sunt mentionati in cetatile pontice.Patru dintre ei, de origine greaca, Kiril, Kindeas, Tasios si Euprasis sunt cunocuti dintr-o insciptie in limba greaca de pe un bloc de calcar.In secolul 4 d.hr au fost martirizati si Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos, ale caror nume au ramas scrise cu vopsea rosie, in greceste, in vechea bazilica de la Niculitel, unde s-a gasit cripta cu osemintele lor.

La Tomis, unde probabil Apostolul Andrei a intemeiat o Episcopie, exista, in secolul 4 o viata crestina bine organizata.Sozomenos pomeneste aici, in anul 369 pe Episcopul Vetranion de la Tomis, "un barbat destoinic si renumit prin virtutile vietii sale".In anul 392 la Tomis era Episcop Theotimos.In Sinodul Ecumenic 4 se pomeneste de Episcopul Alexandros al Tomisului.

Distrus partial si jefuit de Attila in anul 447 d.H., cind hunii au atacat cetatile pontice, Tomisul se ridica din nou din ruine.

Apogeul cetatii Tomisului este atins sub domnia lui Justinian (527-565 d.Hr) .In epoca lui, Tomisul este imbogatit cu numeroase constructii cit si cu turnuri de aparare.Tomisul numara, impreuna cu cele exterioare, 35 de turnuri de aparare asezate din 30 in 30 de metri.

Dupa anul 1000 la Tomis- Constantiana isi fac simtita prezenta genovezii. Imparatul bizantin, Mihai Paleologul, le acorda dreptul sa faca comert in Marea Neagra. Comertul lor cu Orientul a determinat construirea unor stabilimente comerciale, adevarate oaze de civilizatie, care isi intindeau influenta nu doar pe malurile Pontului, dar si spre porturile dunarene. Giurgiu si Calafat, isi datoreaza fondarea lor tot Republicii Genoveze.Urmele lasate de ei ca Farul Genovez, situat pe faleza Cazinoului din Constanta sau ruinile portului vechi vorbesc de prosperitatea de care s-a bucurat Constanta atunci (secolele XII si XIII).

Avand in vedere legatura genovezilor cu Constatinopolul, este de presupus si prezenta grecilor la Constantiana.

Prezenta greceasca o regasim mentionata insa, cu certitudine, dupa cinci secole.

Marele calator si talentat memorialist care a fost Evliya Celebi (1651) apreciaza ca locuitorii Mangaliei sunt greci veniti din Asia Mica. Ioan Gninski, palatinul de Hehn, trecand prin Dobrogea pe la 1677-1678, descrie Isaccea "unde mare parte din locuitori sai sunt greci, armeni, bulgari si turci".Greci si evrei intalneste si la Babadag in 1709, pastorul suedez Michel Enesman.

In 1780, agentul Poloniei la Inalta Poarta, W.Czrzanowski spune ca :"Constanta era unul din cele mai insemnate porturi, unde vin corabii grecesti. A aflat aici doua corabii de negot din Constantinopol care apartineau unor greci. Orasul are o asezare foarte frumoasa"

Diplomatul francez, Charles de Peyssonel, apreciaza la 1787 ca Balcicul este locuit de greci . Xavier Hommaire de Hell, un inginer francez cu un autentic talent memorialistic descrie « ca la Macin, alaturi de romani constata un amestec pestrit de greci, evrei, cazaci si rusi".

Sosit cu vasul "Zrnyi" la Tulcea in anul 1858, dr Wilhelm Hamm constata existenta in orasul dunarean a 20 000 de locuitori: greci, bulgari, italieni, nemti, evrei, sarbi, unguri, moldoveni.

Baronul d Hogguer, desi se apleaca mai mult asupra problemelor economice, ne spune ca la Constanta traiau 4000 de suflete-"Elementul grec mai tot negutator, predomina si pe aici".

Adolphe d Avril, cunoscator al limbii romane fiind casatorit cu o romanca, se arata uimit de faptul ca, desi multe nationalitati traitoare aici sunt de aceeasi religie- greci, bulgari, ruteni (ortodoxi adica) fiecare si-a ridicat propria biserica."Aici este explicatia intregii chestiuni a Orientului".

Genevezul Eugene Pittard descrie: "Din punct de vedere etnografic, Dobrogea este un tinut extraordinar".

Potrivit unei statistici publicate de el, vietuiau aici, alaturi de romani --greci, turci, tatari, bulgari, rusi, germani, italieni, armeni, evrei.

In primul deceniu al secolului 20, Nicolae Iorga, constant pelerin al Pontului Euxin, (el insusi de origine elena dupa mama ), a vazut la Tulcea, " gramadindu-se", pravalii grecesti, bulgaresti si evreiesti.

La 1856 prevederile Tratatului de la Paris a avut ca si consecinta cresterea elementului grecesc la Constanta. In 1840 erau inregistrate 40 de familii grecesti la Constanta cu 3 magazine alimentare, 2 macelarii, un cuptor de paine, o cizmarie si 2 hanuri.In 1859 intilnim 500 de familii de greci, majoritatea comercianti.

La Tulcea, in 1864, populatia era de 30.000 de suflete, cei mai numerosi fiind grecii, dupã care urmau românii, rusii si bulgarii.

La Sulina, elementul grec predominã (2500 din 6000 locuitori). In 1866, când se ridicã în acest oraş prima bisericã, românii se separã de greci "cãrora le lasa biserica veche". Un istoric grec al diasporei considerã "Veneţia, Triestul, Sulina şi Odessa, oraşe mai mult greceşti decât italieneşti, romaneşti sau ruseşte*.

"Grecii locuiesc orasele"-nota in 1850 Ion Ionescu de la Brad; am gasit un singur sat de 94 de familii Alibeichioi (azi Izvoarele) care au venit din Basarabia si s-au stabilit in Dobrogea.

Dintre orasele Dobrogei, grecii au ajuns sa domine, pentru o perioada de timp, viata economica a Sulinei, despre care G.Lejean afirma in 1861, ca "est peuplee en grande majorite de commersants grecs".In afara de comertul mare, grecii –proveniti in majoritate din arhipeleag si din insulele ionice - erau navigatori, mesteri de corabii si detinatorii unei bune parti din micul comert orasenesc.La Silistra au functionat in secolul al XIX-lea o scoala si biserica.

Odata cu venirea misiunii franceze la Constanta in anul 1855 pentru construirea soselei Rasova -Constanta, cunoscuta ca "Soseaua franceza", intilnim greci care au lucrat la acest proiect, si care ulterior s-au stabilit in Constanta .Mai apoi au sosit si englezii, care prin Societatea "Danube and Black Sea railway Co" incep constructia caii ferate Cernavoda - Constanta, constructia Portului si a 400 de locuinte.Cele mai multe dintre locuintele Constantei au fost facute de zidari greci care proveneau de la Saranta Eklision, Tracia. Muncitori greci au mai venit si din orasele Anhialos, Mesemvria si Vasilikos din zona golfului Burgas. Zakinthos Manouras a fost dirigintele santierului de constructie al Cailor Ferate Engleze.

"In 1858, începe cu adevarat renasterea orasului - spune Manesis - si împreunã cu aceasta si a elementului grecesc. Consulul grec la Varna, Andrei Pappadopoulos – Vretos, vine la Constanta in 1859, pe care o gaseste cu o populatie de 3000 de suflete, din care 500 sunt supusi greci. In 1873, Sambert, membru al Societãtii de geografie de la Paris, vizitând orasul, a gãsit 3-4 000 locuitori, dintre care 1 000 de greci, mici negustori.In 1879, din 4 000 locuitori, predominau grecii, aproape toti comercianti.

Inainte de alipirea Dobrogei la tara mama, pina in anul 1877, primar al orasului Constanta a fost Nicola Papadopol, delegat de conducerea otomana sa stringa si taxele(dijma) pe care orasul trebuia sa le dea Inaltei Porti.A fost declarat primul cetatean roman al Constantei, recunoscut de catre guvernarea din data alipirii Dobrogei la Romania.A locuit intr-o casa de la intersectia strazilor Aristide Karatzali cu Marc Aureliu.

La momentul trecerii Dobrogei la Romania grecii din Constanta au declarat, printr-o scrisoare deschisa, dorinta lor de a fi guvernati de autoritatile romane si nu de cele bulgaresti.

Intre 1878-1880, primul primar al Constantei, ca oras parte a Romanei, a fost Anton Alexandridis, care a fost ales si în 1882-1883. Alti primari greci ai Constantei au fost S.Schinas(1897-1899) si G.Menderkus (1904). Muncitori greci participa la construirea marelui pod de la Cernavodã (1890-1895) si la marile lucrãri ale portului (1895-1909). Conform datelor prezentate de Primăria Constanţa pentru anul 1880 la cea dată traiau in Constanta 279 români, 1.543 greci, 348 bulgari, 175 armeni, 410 turci, 1.804 tătari, 3 sârbi, 29 germani,37 austrieci, 12 unguri, 32 engleji, 8 ruşi, 234 evrei, alte naţionalităţi 248, totalul populaţiei fiind de 5.203. M.D.Ionescu preciza în lucrarea „ Cercetări asupra oraşului Constanţa” (Tipografia Thoma Basilescu 1897,p.88) că la 1895, din totalul de 10.419 locuitori ai Constanţei, 2.519 erau români, 2.460 greci, 1.060 bulgari, 2.202 musulmani, 855 evrei, 51 francezi, 109 italieni,559 armeni, 45 englezi, 181 austrieci, 331 germani, 5 olandezi, 33 ruşi, 4 sârbi, 4 muntenegreni.

Tabloul statistic realizat de Gr.Dănescu la 1899 distinge, în ţinutul dintre Dunăre şi Mare, 25 de naţionalităţi care totalizau circa 260.000 de suflete, dintre care 118.999 români, 1.391 italieni, 121 francezi, 11 belgieni, 8.445 greci, 576 albanezi, 66 englezi, 38.539 bulgari,13.680 ruteni, 12.801 lipoveni, 63 polonezi, 93 muntenegreni, 32 sârbi,12.146 turci,28.670 tătari,3.832 găgăuzi,675 unguri,4.654 evrei,2.749 armeni,2.852 ţigani.

La începutul anului 1900, numărul locuitorilor din Constanţa era de 12.752,iar la finele lui 1905 ajunsese la 15.777,din care 9.165 români,2.327 greci, 1.315 musulmani,831 bulgari, 812 evrei,610 armeni,309 germani,217 italieni,95 francezi,105 englezi şi alte naţionalităţi.

În iunie 1916 populaţia Constanţei era de 33.918,din care 21.971români, 2.326 greci,2.815 musulmani, 1.728 bulgari,1.092 evrei,1002 armeni,642 germani, 518 italieni,175 francezi,649 englezi şi alţii.

La recensământul făcut la 10 aprilie 1928 în Constanţa locuiau 47.989 români, 6.170 greci, 3.615 turci şi tătari, 3.660 armeni, 2.067 evrei, 975 germani, 120 cehi,, 123 polonezi, 795 unguri, 171 austrieci, 455 italieni, 15 americani, 16 spanioli,2.037 bulgari, 219 iugoslavi, 1.033 albanezi, 25 englezi, 709 ruşi, 210 alţii, în total 70.492 suflete (Petite guide de la Constantza, Dean Georgersco).

Pina in 1913 au continuat sa vina la Constanta greci, din insulele Chios sau Lesbos, dinspre Tracia de apus, Macedonia de sud, Epir, regiuni aflate inca sub dominatie otomana pina la razboaiele balcanice.In 1913 se vor aseza in Constanta si Dobrogea familii de greci prigonite din Bulgaria.Multe alte familii vor cauta adapost la Constanta dupa infringerea dezastruoasa a fortelor grecesti din Asia Mica din vara anului 1922.

Inainte celui de al doilea razboi mondial, in Constanta traiau, dupa unele surse, intre 6000 si 8000 de greci, iar Comunitatea detinea un important patrimoniu format din scoala, spital, teatru, biserica, cladiri, terenuri.

Dupã instalarea regimului comunist, Comunitatea Elena si-a schimbat numele în E.A.M., ca prim rod al propagandei comuniste.

Ultima fazã a venit cu plecarea de bunã voie sau gonirea tuturor celor ce nu erau înscrisi în partid. Astfel, perioada comunistã a oprit afirmarea grecilor pe scena publicã. În aceastã perioadã multi dintre ei s-au reîntors în patria mamã sau au emigrat în alte tãri.

Activitatea Comunitãtii Elene a fost reluatã în ianuarie 1990.

Astãzi, Comunitatea Elenã "Elpis" numãrã aproximativ 2500 de membrii. Îsi desfãsoarã activitatea atât în incinta Teatrului "Elpis", retrocedat de cãtre statul român în anul 1998, cât si în alte sedii în curs de retrocedare.